Universitatea Tehnică Cluj-Napoca
Centrul Universitar Nord Baia Mare
Asociația pentru Studii de Limbi și Literaturi Moderne
Université du Québec en Abitibi-Témiscamingue, Canada
Centro Universitário Salesiano de São Paulo, Brésil
Faculdade Cásper Líbero, Brésil
Universidade Estadual de Campinas, Brésil
vă invită să participați la
a patra ediție a Conferinței Internaționale
COMUNICAREA DE MASĂ ÎN CONTEXTE PROPAGANDISTICE
având ca temă
DISCURSUL IDEOLOGIC ȘI DISCURSUL PUBLICITAR ÎN MEDIA ȘI UNIVERSITĂŢI
6-7 septembrie 2024 în Baia Mare, România
APEL LA CONFERINȚĂ
Conferința vizează încurajarea participării cercetătorilor din diferite domenii (literatură, lingvistică, științele comunicării, analiza discursului, studii culturale, asistență socială, sociologie, filozofie, psihologie, educație, științe politice, etc.) – provenind din Europa de Est și de Vest, cât și din Québec sau Brazilia, precum si din lumea întreagă - la o întâlnire internațională interdisciplinară. Să ne oferim astfel timpul sa gândim critic si să punem în discuție valoarea informației de masă în societățile noastre globalizate pentru a dezvolta o alfabetizare în acest domeniu şi a putea sa ne orientăm.
Putem oare distinge în discursurile universităților şi celor din media rolurile lor în societățile noastre? Această distincție este importantă deoarece ea se referă la cunoștințele pe care profesorii și jurnaliștii le transmit prin comunicările și acțiunile lor. Participă aceste doua instituţii în mod obiectiv la dezvoltarea gândirii autonome și lucide a cetățenilor de astăzi și de mâine, sprijinind în mod democratic căutarea lor de a şti, de a cunoaște? Sau numitele aşezăminte au devenit purtătoarele de cuvânt ai unui mod unic de gândire și, prin urmare, a unui mod parțial? Care este legitimitatea și relevanța acestuia atunci când se organizează informațiile pentru a fi transmise în funcție de interese ideologice precum o campanie promoțională sau publicitară? De exemplu, în Quebec și Ontario, anumite situații tipice se înmulțesc și ilustrează invalidarea libertății de exprimare și de conștiință, a libertății academice si prezenţa clientelismului, a productivismului și a autoritarismului:
- Diverse dezacorduri științifice sau cetățenești, inclusiv cele legate de măsurile sanitare luate (https://www.revueargument.ca/article/2021-05-06/771-regard-critique-sur-la-crise-sanitaire-du-coronavirus.html și https://www.journaldemontreal.com/2022/03/10/stephan-bureau-brise-le-silence) în timpul crizei COVID-ului, sunt excluse (https://libre-media.com/articles/luniversite-laval-menace-patrick-provost-de-congediement) din spațiul public;
- Utilizarea unor cuvinte (de exemplu, cel în "N") (https://ici.radio-canada.ca/nouvelle/1741520/plainte-mot-en-n-universite-ottawa-suspension-professeure) sau a unor expresii care au dus la suspendarea sau concedierea unor jurnalişti sau profesori (https://agora.qc.ca/chroniques/francine-pelletier-et-le-devoir);
- Angajări și numiri instituţionale pe criterii ideologice și nu pe merit sau pe calitatea dosarului (https://fqppu.org/la-ministre-de-lenseignement-superieur-pascale-dery-confirme-son-ingerence-politique-dans-le-refus-de-la-nomination-de-la-prof-denise-helly-au-ca-de-linrs/);
- Solicitarea de a curăța (https://www.journaldemontreal.com/2015/03/08/epurer-les-bibliotheques--des-livres-inappropries) bibliotecile de cărți (chiar de a le arde (https://ici.radio-canada.ca/nouvelle/1817537/livres-autochtones-bibliotheques-ecoles-tintin-asterix-ontario-canada) care nu corespund valorilor corecte din punct de vedere politic;
- Promovarea unui "fals consens" sub forma unor idei și valori în aşa fel încât sa pară necontestate și acceptate de toți fără dezbatere;
- O postură auto-atribuită – de reprezentare intelectuală și morală a majorităţii – care nu reflectă diversitatea intereselor și punctelor de vedere care sunt în joc.
Dar cum definim discursurile ideologice sau publicitare? Sunt aceste comunicări semnificative sau nesemnificative, benefice sau dăunătoare, sau doar mijloace de a ne impune tăcerea? Sunt ele locuri ale puterii totalitare în care îndoctrinarea înlocuiește expresia gândirii reflexive și învățarea acesteia, prin întrebări și îndoială, pentru a deveni o analiză critică și, în timp chiar o gândire critică? (Motoi, 2023) Aceste discursuri umplu teritoriul public până la saturație, lăsând puțin spațiu gândirii celor ce le emit ca să delibereze. În acest fel, ele îngheață ceea ce trebuie să știm și ascund ceea ce nu ar trebui să știm. Cu toate acestea, unde sunt apelurile la prudență din partea oamenilor de știință și a jurnaliștilor în legătură cu această nouă ordine socială impusă în tăcere, fără dialog sau dezbatere, fără a întreba ce obiective sunt luate în considerare, în ce scopuri și pentru ce mize? Ce se întâmplă cu metodele științifice sau jurnalistice de cercetare și de investigație care explorează diferite ipoteze și piste, în timp ce ele se chestionează pentru a înțelege perspectivele implicate și a nu predica o gândire unică?
Discursul publicitar nu este publicitate comercială. Acesta promovează "pozitiv" universitatea, programele sale, recrutarea sa sau linia editorială susținută de credințe și doctrine corecte din punct de vedere politic. Și asta se face cu ajutorul unor mijloace și a unui limbaj care seamănă cu cele desfășurate de publicitate pentru a influența prin a crea o iluzie care promite fericire, satisfacție și vinde astfel "produse" inclusiv idei. Se observă prezența ciclului dorință-cumpărare-consum-aruncare și utilizare a emoțiilor pentru a impresiona înainte de a avea timpul de a cugeta, etc. (Robert, 2018; Motoi, 2021, pp. 72-73). În acest sens, rezultatele cercetării și investigației nu prezintă de loc ceea ce a mers prost, pluralitatea punctelor de vedere este absentă, opiniile contradictorii sunt interzise, dimensiunea critică este eliminată. Nu ne punem niciodată întrebări și nu facem vizibil ceea ce nu funcționează. Ceea ce este văzut ca un "discurs negativ". Vorbim despre rezultate, dar nu prea mult despre procesul de cercetare. Discursul publicitar al ideologiei funcționează ca o firmă de relații publice care predică consumul nediscriminatoriu fără verificare a argumentelor, a informațiilor sau a datelor de cercetare tratate ca o marfă. Aceasta este "linia partidului" care trebuie urmată! De aici necesitatea de a studia și de a reflecta asupra semnificațiilor produse și din tăcerea anumitor mesaje, care, în mod evident, implică procesul de enunțare a publicității.
La rândul lui, discursul ideologic se desfășoară adesea în conformitate cu două concepții polarizate social (Voirol, 2008, p. 62-68):
- Conotația "negativă" dată de Marx în 1932 care a criticat-o ca pe un abuz ce permite dominația economică şi determină o denaturare a realității;
- Conotația culturalistă "pozitivă", reformulată într-un sens necritic de Geertz în 2000 pentru a fi concepută ca un "integrator simbolic al unei comunități care își păstrează identitatea culturală".
Cu toate acestea, ce se întâmplă cu punctul de vedere al participantului– cititor, ascultător sau student – dar totuși uman care are nevoie să înţeleagă ca să acţioneze? Se recunosc oare abilitățile sale de gândire și de judecată, libertatea sa de exprimare și de conștiința? Este acesta înzestrat cu "competențe morale"? (Boltanski și Chiapello, 2009) Luăm în serios punctul său de vedere? Își ia această persoana în serios propiul punct de vedere? Poate el ignora ideologiile și reclamele care vin din partea grupului din care face parte și care îi oferă moduri de interpretare gata de consumat? Explică cumva acest lucru de ce unii indivizi se simt "în largul lor" cu ideologia fără a-și vedea "aderarea într-un mod negativ" (Voirol, 2008, p. 71)?
Van Dijk (2006, p. 1) constata că "grupurile dominate pot avea, de asemenea, ideologii [...] de rezistență și opoziție", chiar de conflict sau de glorificare care formează "comunități ideologice". Dar, când aceste discursuri sunt peste tot, este cumva posibil să se aibă în vedere o soluție pentru a se emancipa de ele? Ar fi acesta rolul universității și al mass-mediei sau a reţelelor si platformelor sociale? Cu toate acestea, Klemperer și Soljenițîn și-au riscat viața pentru a-i denunța pe naziști și pe sovietici care au ucis milioane de oameni în numele ideologiilor impuse prin forță pentru a crea "societatea perfectă și dreaptă" (Aubry și Turpin, 2012). Ei au explicat cum în aceste teritorii ruptura dintre realitate și iluzie a avut loc într-un mod totalitar.
Cu toate acestea, în 1960, Bell a anunțat "sfârșitul ideologiei". Totusi promovarea sa a continuat să fie legată de propagandă. Mai mult, Voirol (2008, p. 62) consideră că în societățile noastre occidentale, absența criteriilor pentru a determina - "disjuncțiile ideologice dintre practicile sociale actuale și registrele discursive și prescriptive care le sunt impuse" - a dezinvesvestit orice analiză de o" ţepuşă critică". Acest lucru a condus la confuzia ideologiei cu realitatea și la acceptarea modului sau publicitar de comunicare a ideilor, ca si la ce rezultă. În acest sens, ideologia transmite o anumită combinație de idei și valori. Ele formează un sistem ce funcționează ca un filtru şi sortează astfel reprezentările colective ale realității pentru a oferi, pe scurt timp sau pe termen mediu, o singură versiune interpretativă. De aici vine şi importanța de a diferenția între un concept, această idee sau reprezentare abstractă prin generalizare și un criteriu, "un caracter, un principiu la care se raportează cineva pentru a distinge un lucru de altul, pentru a face o judecată, o estimare" (CNRTL). Am putea astfel identifica mai usor discursurile ideologice și publicitare?
Aceste discursuri însoțesc și ilustrează transformarea care are loc în societățile noastre încă din 1975 printr-o raportare diferită la modernitate, o raportare postmodernistă. În acest sens, conform unei practici totalitare a "suspiciunii", ideologia si modul ei publicitar de comunicare aparţin numai "altora"? În această concepție, care nu este uşor chestionabila, este prezentă "o distincție între o postură de "falsitate" și iluzie, pe de o parte, și o postură de adevăr și cunoaștere, pe de altă parte" (Voirol, 2008, p. 64). Aşadar astel se face posibilă "definirea cunoștințelor și acțiunilor adecvate, independent de convingerile și acțiunile subiecților în cauză" (p. 65), care sunt respinse automat în prealabil. In acest registru, se stabilește de asemenea delimitarea dintre "subiecții [care știu să acționeze] în numele lor pentru emanciparea lor" și subiecți "care nu ştiu" sa o facă, obişnuiţi cu strânsoarea ideologiei. De aici și importanța de a înţelege, situaţi așa cum suntem între autonomia individuală și controlul social, cum să "luăm în stăpânire realitatea" și să dăm un caracter activ gândirii noastre și impactului cognitiv-social al acesteia asupra vieții noastre umane.
Iată câteva dintre temele de explorat în timpul acestei conferințe:
- Tensiuni și dezbateri interzise;
- Distincții între libertatea de conștiință, libertatea de exprimare şi libertatea academică;
- Perspective multiple asupra realităţii: perspectiva partiala, perspectiva contradictorie, perspectiva de ansamblu, etc. ;
- Injoncțiiunile discursurilor ideologic și publicitar, și raportul cu cunoașterea umană;
- Distincții între gândirea unică, gândirea intersubiectivă, gândirea disciplinară și gândirea critică;
- Probleme actuale: lipsa de cauzalitate si direcționalitate, standardizarea gândirii, atomizarea și masificarea indivizilor etc. ;
- Diversitatea diversității și pluralitatea non-relativistă a punctelor de vedere asupra lumii;
- Deficitul democratic axat pe o criză de reprezentare și nerecunoaștere a jurnaliștilor și profesorilor;
- Tăcerea ca producător de sens în discursul publicitar;
- Rezistenţe și căutări de sens prezente în acest context al publicității conformității ideologice.